În urmă cu puţină vreme, mulţi călători prin Europa şi-au văzut ameninţate sau chiar anulate planurile de viitor apropiat. Un vulcan din Islanda, cu un nume greu de pronunţat, Eyjafjallajökull, a produs mari necazuri nu numai crainicilor de televiziune şi a umplut cerul Europei cu un soi de pulbere fină. Avioanele au rămas la sol, aeroporturile au avut parte de o linişte necunoscută, aşteptarea a durat câteva zile.
Nu era prima erupţie vulcanică din istoria continentului. Acum aproape două milenii, oraşele Pompei, Herculaneum şi Stabiae erau distruse de o uriaşă răbufnire a Muntelui Vezuviu. Cei care se aflau în localităţile pomenite au fost sufocaţi de fumul degajat şi îngropaţi în cenuşa fierbinte. Clasica descriere a evenimentului apare în scrisorile lui Pliniu cel tânăr (61 d.Hr.-112 d.Hr.) către prietenul său, istoricul roman Tacitus. El relatează incursiunea făcută de unchiul său, comandantul flotei romane din Golful Napoli, în zona calamitată, pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă şi a încerca să dea ajutor populaţiei.
Pe curajosul navigator îl chema tot Pliniu, dar era supranumit "cel bătrân" şi este cunoscut în ziua de azi nu ca marinar, ci ca autorul uneia dintre marile opere ale Antichităţii, Istoria Naturală. Zecile de volume conţin multă informaţie ştiinţifică, alături de poveşti de călătorie, observaţii zoologice şi botanice şi anecdote de genul "incredibil, dar adevărat".
Nepotul său îl descrie ca pe un om înzestrat cu o inteligenţă sclipitoare, mare putere de concentrare şi capabil de a renunţa la ore de somn. Susţinea că nu există nici o carte absolut inutilă şi că orice clipă care nu este dedicată studiului este o risipă.
După ore şi ore de observaţie, timp în care dictează note sclavilor cu funcţie de secretari, vârstnicul amiral moare sufocat. Cei din jur au crezut că doarme şi au înţeles a
