Sinceră să fiu, nu înţeleg - sau refuz să înţeleg - inconştienţa indivizilor care, deşi ştiu că strada Traian este închisă accesului autovehiculelor, pentru că se poate surpa din moment în moment, insistă să circule pe acolo. Cu aceeaşi sinceritate, mărturisesc că nu pot să înţeleg nici indolenţa autorităţilor, cu privire la acelaşi subiect, autorităţi care nu reuşesc să lege o banderolă roşie de la un capăt la altul al străzii, pentru a împiedica traficul maşinilor în zonă. La echipaje amplasate special în zonă nici nu îndrăznesc să sper.

Dar, să nu fim cârcotaşi: în prima zi în care s-a anunţat că se prăbuşeşte strada cu pricina, cu zumzet de albine hărnicuţe şi de furnici, autorităţile s-au grăbit care mai de care să blocheze zona. La fel de conştiincioşi au fost şi şoferii care, deşi enervaţi de faptul că trebuie să ocolească tot oraşul, s-au resemnat, nedorind să rişte să se afle pe culmea unei eventuale „avalanşe" de blocuri ce o iau grăbit la vale. Nu pot să nu amintesc că, în primul moment, existau echipaje detaşate la faţa locului, care să împiedice accesul autoturismelor şi să dirijeze traficul îngreunat. Însă pe măsură ce zilele au trecut şi catastrofa mult-trâmbiţată de specialişti a întârziat să apară, şoferii cred din ce în ce mai puţin în „bau-bau"-ul „avalanşei" blocurilor. Unul câte unul, şmecherii cu „Merţane", „Bemveuri" şi alte mărci „de fiţe" îşi „lansează" bolizii pe o stradă care practic stă să cadă, în neghiobia gândirii lor imaginându-şi că se află în cine ştie ce cursă nebunească - eventual cu asfaltul - , competiţie desprinsă - la o adică - din cine ştie ce urmare românească a filmului „The Fast and the Furious". Însă ei nu sunt singurii „temerari" care sfidează autorităţile: în mod similar procedează şi ceilalţi, puţinii care n-au Merţane în oraşul acesta. Oameni buni, să ne revenim: strada Traian se prăbuşeşte pe bune! Nu este o