Constantin şi Consuela s-au luat din dragoste. E prea puţin spus din dragoste. Urgie, prăpăd, crimă, paradis. Un cocteil din care nu scapă nimeni întreg. În noaptea nunţii, Consuela l-a prevenit tandru şi în şoaptă pe Constantin: Aşa, ca să nu zici pe urmă că nu ţi-am spus. Dacă mă înşeli, vă omor pe amândoi. Şi pe tine, şi pe curva ta. Dar despre cine vorbeşti?, a zis încruntându-se Constantin. De ce spui: curva ta? E ca şi cum ai avea în vedere pe cineva. Lasă că ştiu eu, a scurtat-o Consuela. Lămurim noi treaba în zilele următoare.
Ceea ce s-a şi întâmplat. Numai că în zilele următoare Consuela şi-a nuanţat mult ameninţările. Dacă mă înşeli, ce treabă am eu cu ea. Te omor doar pe tine şi gata. Pe ea, s-o pedepsească Dumnezeu. Sau altă nefericită ca mine. Constantin s-a arătat iarăşi nedumerit: De ce eşti nefericită? Ce-i povestea asta cu înşelatul? Urâtă chestie gelozia, Consuelo! Lasă că ştiu eu, l-a pus la punct Consuela. Şi ca dovadă că ştia ea ce ştia, după jumătate de an a revenit radical asupra subiectului: Dacă mă înşeli, văd eu atunci pe cine omor. Totul e să vă prind. Până la urmă, tot vă prind. Ce crezi că-şi proastă? Mi-a zis mie mama cum sunt bărbaţii.
La sărbătorirea a cinci ani de la cununie, Consuela a venit cu o clauză matrimonială un pic mai relaxată: Să te prind numai că mă înşeli şi ai să vezi tu. Nu te omor, te schilodesc. Îţi scot un ochi, te castrez, am eu un plan în minte. Despre curva, cu care bărbatul avea s-o înşele, n-a mai pomenit, dar din felul în care îi sticleau ochii, era neîndoios că focoasa soţie a lui Constantin nu avea să lase dreptatea doar în seama Celui de Sus.
Stabilizându-se relaţiile conjugale, Consuela a părut mai puţin preocupată de posibilitatea unui adulter. Mai ales că Gândăcel, cum îi zicea ea în intimitate lui Constantin Zgâmbea, venea frânt de la muncă. Totuşi, ca el să nu uite nici
