Închisoarea medievală a Clujului găzduieşte în prezent singurul muzeu de speologie din Europa de Est. Locul de detenţie a fost ridicat în anii 1300 şi a devenit renumit pentru duritatea tratamentului aplicat de gardieni prizonierilor.

„Peste prizonieri curgea apa, care îngheţa"

Custodele muzeului, Karin Hann, povesteşte că prizonierii erau ţinuţi în cătuşe prinse de perete, iar bătăile şi hrana proastă intraseră demult în cotidian. Iarna, frigul năprasnic scurta vieţile deţinuţilor. „Chiar şi vara, această clădire este deosebit de răcoroasă. Iarna, temnicierii mai deschideau larg ferestrele zăbrelite, ca să intre gerul. Peste prizonieri curgea apă, care îngheţa. Aşa îşi găseau sfârşitul mulţi dintre deţinuţi", povesteşte Karin Hann. Cel mai adesea, dacă supravieţuiau perioadei în care erau închişi şi torturaţi, prizonierii îşi găseau un sfârşit groaznic în locul de supliciu situat în actuala Piaţă a Unirii din Cluj-Napoca. Unul dintre cei mai cunoscuţi deţinuţi ai închisorii clujene a fost căpitanul lui Mihai Viteazu, Baba Novac. Acesta a trecut prin supliciile rezervate prizonierilor aduşi iarna. Haiducul sârb devenise duşmanul nobililor maghiari din Cluj după ce oamenii săi au participat la represiunea de la Huedin, oraş în care mulţi dintre notabilii clujeni aveau rude. Localnicii din Huedin au fost acuzaţi că au măcelărit garnizoana de 70 de dorobanţi, trimisă de domnitorul român. Răscoala locuitorilor din Huedin a avut loc pe data de 23 iulie 1600, într-o zi de duminică.

Potrivit istoricului Damian Todiţă, Mihai Viteazu a trimis o comisie de anchetă la faţa locului, iar concluziile anchetei au arătat că masacrul a pornit de la un conflict iscat între un dorobanţ şi un olar din Huedin din cauza unui pumn de cireşe. Drept pedeapsă, Mihai Viteazu ar fi decis ca întreg oraşul să fie ars. Detaşamentul de represiune era format din 500 de haiduci ai