Într-o scrisoare adresată conducerii BNR, domnul Valentin Iliescu, şeful Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul din Guvernul României, informează banca centrală că o pro­pu­nere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii bugetului de stat pe anul 2010 are în vedere majora­rea veniturilor bugetare prin reduce­rea corespunzătoare a rezer­vei valu­tare a României. Biroul permanent al Senatului a solicitat punctul de ve­dere al Guvernului. La rân­dul său, Guvernul - prin Departamentul pentru relaţii cu Parlamentul - a cerut Băn­cii Naţionale "observaţii şi pro­puneri". Redau, în sinteză, câteva dintre considerentele subli­niate în scri­soarea Băncii Naţionale sub sem­nă­tura guvernatorului.

Primul argument: Legea nr. 312/2004, privind Statutul Băncii Naţionale a României. Al doilea argument, strâns legat de primul: legislaţia Uniunii Europene.

De ce avem nevoie de rezerve de valute şi de aur? Iată câteva raţiuni: ca statul să-şi poată onora plăţile externe; să asigure credibilitatea ţării; să deschidă porţi către împrumuturile externe; să faciliteze absorbţia şocu­rilor financiare în perioade de criză. Din aceste cerinţe se desprinde şi obligaţia Băncii Naţionale de a men­ţine rezervele internaţionale la un nivel adecvat tranzacţiilor externe ale ţării. Şi de a le apăra cu străşnicie.

Încotro bate proiectul de lege? BNR să crediteze sau să finanţeze direct bugetul. Dar asta înseamnă că ar încălca grav prevederile Legii nr. 312/2004. Căci, potrivit acestei legi, se interzice Băncii Naţionale orice tip de creditare a statului. Şi orice tip de finanţare. Totodată, ar încălca Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene, potrivit căruia în legislaţia naţională nu pot exista prevederi prin care se stabileşte în sarcina unei bănci centrale finanţarea unei autorităţi publice. Era aşadar firesc ca, în Constituţia României, să fie c