În România, ca şi în alte ţări, dezvoltarea electroenergeticii, construcţia de centrale şi linii electrice a început odată cu introducerea şi extinderea iluminatului electric. Prima uzină din ţară a fost construită la Bucureşti în anul 1882, pentru iluminarea Palatului Regal din Calea Victoriei şi Cotroceni. Centrala a fost instalată pe locul actualei Biblioteci Universitare, echipată cu maşini cu aburi şi dinamuri de curent continuu.
Scurt istoric
În 1883, s-a instalat lumina electrică în Grădina Cişmigiu, în acelaşi an fiind iluminate şi Atelierul CFR şi Gara de Nord, de la centrala electrică a Atelierelor CFR.
În anul 1884, a intrat în funcţiune la Timişoara o centrală electrică cu patru grupuri de câte 30 kV pentru iluminatul public. Astfel, Timişoara a devenit primul oraş din Europa cu străzile iluminate electric, cu o reţea de 60 km lungime şi peste 730 lămpi.
În Târgu-Mureş, Burger Adalbert, proprietarul Fabricii de Bere, instala în anul 1893 un mic grup electrogen, folosind energia electrică pentru iluminat. Ziarele contemporane publicau anunţuri privind organizarea seratelor muzicale în curtea berăriei din strada Sinaia, iluminată cu reflectoare cu arc electric.
În privinţa iluminatului electric stradal al oraşului, prima încercare în acest sens se făcea în anul 1894. Fondurile necesare trebuiau să fie adunate prin emiterea de acţiuni, propunere neagreată însă de locuitorii oraşului.
Astfel, primele becuri s-au aprins în oraş abia după patru ani, în 1898 când, din 1 noiembrie, a început funcţionarea uzinei electrice. Aprinderea şi stingerea lămpilor de iluminat public se făcea individual, de personal angajat special pentru această activitate, după un program de funcţionare stabilit de Consiliul municipal.
Consumul de energie electrică a început să fie tot mai ridicat cu trecerea anilor. Dacă în 1899, la un an du