Astăzi am fost înştiinţat că sunt disponibilizat: eu şi alţii. Dacă pentru unii este ceva aiurea, pentru mine este lovitura care mă propulsează spre un alt nivel, e timpul să se schimbe din temelii viaţa mea. E un nou început. Credeţi că e bine că gândesc astfel?

Tentaţia evidentă este să răspund „DA" la această întrebare, un răspuns valid în următoarele condiţii:

1. Dacă răspundeţi „DA" la scenariul următor: Imaginaţi‑vă că nu aţi fi fost disponibilizat. Aveaţi gânduri de a vă „schimba viaţa din temelii"? Simţeaţi că ceva nu vă place în munca de acolo şi că trebuie schimbat?

2. Dacă disponibilizarea s-a realizat într-un context obiectiv - o criză a firmei - fără legătură cu performanţa dumneavoastră.

3. Disponibilizarea are legătură cu performanţa dumneavoastră, însă sunteţi clar conştient de minusurile pe care le aveţi şi ce trebuie să mai îmbunătăţiţi.

Pe de altă parte, felul în care gândiţi referitor la situaţia dată vă poate dezavantaja dacă:

1. Disponibilizarea a avut legătură cu performanţa la muncă - probabil aşa v-au spus şefii - şi în acest moment dumneavoastră nu credeţi deloc că aţi avea ceva de îmbunătăţit („ei au avut ceva cu mine, eu nu am greşit deloc, eu nu am nimic de schimbat").

2. Vechiul loc de muncă era, de fapt, ceva ce vă împlinea, vă plăcea şi folosiţi ideea cu lovitura doar ca un pretext pentru a vă găsi energia necesară să o luaţi de la capăt.

Pe scurt, a gândi pozitiv despre viitor şi despre o situaţie de criză personală e un lucru benefic în sine - vă face să vedeţi resursele proprii şi oportunităţile din jur. A gândi obiectiv, poate pozitiv, dar nu neapărat numai pozitiv, despre obstacolul prin care treceţi este mai greu, dar şi mai benefic, mai sănătos. Imaginaţi-vă că „schimbarea din temelii" nu se va realiza şi că nu veţi ajunge la „un alt nivel", pentru că nu e timpul sau nu e posib