De o săptămână, nu există jurnal de ştiri fără Mădălina Manole. Toate televiziunile, de la cele generaliste la cele de ştiri, livrează informaţii, transmit live, fac breaking news-uri, produc dezbateri incendiare.
Sunt zile în care tradiţionalele vuvuzele politice sunt eclipsate de experţi în depresia vedetelor.
De data asta, campioana emisiunilor de profil nu mai este OTV, mama adoptivă a Elodiei, ci Pro TV, regina audienţelor din România. Asta spune ceva despre cazul Mădălina Manole: nu mai avem de-a face cu un subiect monden sau cu o clasică reţetă pe care să pui eticheta senzaţional, ci cu un caz mult mai complex. Un ghiveci exploziv de glorie, moarte, intrigă şi mister.
Gata cu ipocrizia! Doar un infirm profesional ar ignora un asemenea subiect. Întrebarea nu este dacă îl tratezi, ci cum îl tratezi. În orice manual de jurnalism scrie că abordarea unui eveniment de acest fel este obligatorie. Important e să nu-l trivializezi, să nu-l manelizezi, să nu-l duci în zona bârfei ieftine. Să nu calci pe cadavre. Dar nici să-l abandonezi!
În primul rând, pentru că subiectul e cerut de public. Audienţele sunt cea mai bună mărturie în acest sens. Ştiţi cum se spune: clientul nostru, stăpânul nostru. Sau asta trebuie să rămână doar vorbă-n vânt?! Cei care gândesc aşa fac o eroare capitală: îşi ignoră însuşi destinatarul muncii lor - cititorul. Sau telespectatorul.
„Nu faceţi din moartea Mădălinei un al doilea caz Elodia!" - au strigat moraliştii naţiunii. Corect: cazul nu trebuie OTV-izat. Şi, totodată, fals: despre moartea Mădălinei trebuie să se scrie, să se vorbească. Dar cu decenţă şi cu raţiune, nu cu dorinţa de a transforma totul în telenovelă.
Mădălina a fost o vedetă autentică, nu una fabricată. Spunând asta, am plasat-o la ani-lumină de Elodia. Iar orice comparaţie între cele două personaje devine ridicolă.
Vrem să şti
