Intre ceea ce isi doresc si spera ca traiesc oamenii nu exista ceva mai important decat iubirea. Tema principala a celor mai multe carti si poezii, a majoritatii cantecelor populare, este raspandita si necesara ca aerul, pentru ca ea este respiratia sufletului.
Viata intreaga pare adesea o continua lupta pentru ea sau o mare dezamagire ca nu poate fi gasita. Ea este ingredientul secret in absenta caruia gustul vietii nu poate fi niciodata desavarsit. Atat este de mare importanta ei incat in cea mai teologica dintre evanghelii insusi Dumnezeu este Iubire (inteles ca relatie, comuniune intratrinitara la care avem acces prin har).
Confuzii in jurul iubirii
Spre deosebire de conceptele teoretice, a caror semnificatie poate fi usor preluata de la altii, iubirii trebuie sa ii gasim fiecare intelesul deoarece prin ea dam sens vietii noastre. Cea mai raspandita convingere despre ea este aceea ca iubirea este o traire individuala a unor sentimente.
Pornind de la ele, grecii aveau patru semnificatii diferite - afectiune, eros, philias, agape. Iubirea adevarata, agape, era afectiunea care trebuia deosebita de atractia numita eros. Tot de la ei avem si iubirea platonica. in timp semnificatia iubirii s-a decantat, pe masura ce sentimentele erau tot mai bine cunoscute.
Fiinta noastra nu este doar creierul care gandeste, ci intreg corpul. Mintea primeste informatiile privind starea lui si le traduce in sentimente. Ele pot fi de tensionate, mai ales atunci cand exista neintelegeri cu cealalta persoana sau placute, de destindere, cand se prefigureaza satisfacerea unor nevoi, cand suntem apreciati si respectati.
Partea neplacuta este ca sentimentele sunt trecatoare, astazi sunt, maine alte sentimente ne coplesesc, a treia zi altele, mereu altele, chiar daca unele sentimente par sa revina. Aceasta inconsecventa a lo