Paranghelia prin care gaşca federală a mai ospătărit încă o dată la masa clujenilor de la CFR mi-a provocat un sictir de mare cuprindere. Supercupa României, prezentată fraierilor ca supertrofeu al competiţiilor interne, nu a fost decât un meci de prezentare a CFR-ului în noul sezon. Meci pe care FRF a acceptat să-l slugărească în calitate de organizator. Dincolo de această realitate, orice declaraţie de bune intenţii nu rămâne decât vorbă goală.

Primul damf al făcăturii a fost resimţit la desemnarea adversarei pe care CFR urma s-o întâlnească în lăutăreala supercupei. CFR-ul a venit în supercupă din postura de câştigătoare a copetiţiei numărul unu, adică din postura de câştigătoare a campionatului. Iar supercupa reprezintă în fotbal ceea ce reprezintă în box meciurile de reunificare a centurilor. Aşadar ar fi fost logic ca partenera CFR-ului, echipă venită din campionat, să fie desemnată de competiţia secundă a fotbalului, adică de Cupa României. De regulă câştigătoarea Cupei îşi adjudecă fără drept de apel dreptul de a juca în supercupă. Dacă însă câştigătoarea Cupei este în acelaşi timp şi câştigătoare a campionatului, atunci dreptul de a juca în supercupă va fi atribuit finalistei cupei. Concret, în cazul nostru, FC Vaslui ar fi trebuit să întâlnească în supercupă pe CFR Cluj şi nu echipa de pe locul doi din campionat, adică Unirea Urziceni. Logica domină suveran raţionamentul. Orice altă decizie în acest sens este arbitrară şi, în consecinţă, vulnerabilă în confruntarea cu orice fel de suspiciuni. Sunt exemple de aiurea care confirmă logica, dar sunt şi exemple subordonate arbitrarului.

Noi pledăm pentru varianta logică deoarece democraţia, altfel o dictatură a mediocrităţii, poate ignora lologica, dar n-o poate înfrânge niciodată.

Alegerea Unirii Urziceni în locul echipei din Vaslui, deşi supărătoare, rămâne totuşi o neregulă de plan