De mai bine de un an si jumatate, in plina criza, demis, remaniat, certat, ironizat, Emil Boc rezista eroic la sefia Guvernului. Cum ar fi aratat Romania acum daca premier era altcineva decit Emil Boc? Nu avem de unde sti, iar dupa atita timp intervine obisnuinta. Inaltimea premierului, o trasatura care pare sa se potriveasca perfect cu situatia tarii pe care o conduce, a devenit laitmotivul guvernarii. Nu exista zi in care cei 162 de centimetri ai sai (cu 3 mai putini decit are presedintele Frantei) sa treaca neobservati, si continua - la mai mult de un an si jumatate de la preluarea conducerii Guvernului - sa fie deliciul televiziunilor de stiri, al politicienilor si presei de opozitie. Insa, din nefericire pentru premier, nici vremurile in care a ajuns sa ocupe o pozitie asa inalta in stat nu se ridica la nivelul asteptat de toti romanii. Recesiunea din care Romania intirzie nepermis de mult sa iasa este povara care apasa cel mai tare pe umerii sefului Guvernului. Bazat pe o majoritate firava in Parlament (care s-a si vazut, de altfel, in scorul strins la votarea ultimei motiuni de cenzura), Boc da semne ca paseste nesigur atunci cind ia (adversarii sai ar spune ca este pus sa ia) decizii dificile, controversate. Premierului i s-au reprosat inclusiv esecurile de la Curtea Constitutionala, cu atit mai neverosimile cu cit preda dreptul constitutional la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj. Ultima eroare de acest fel a fost intentia de reducere a pensiilor cu 15 la suta, intr-un proiect de lege pe care si-a asumat raspunderea in plenul Parlamentului. Curtea Constitutionala a respins (e drept, la limita, 5 contra 4 voturi) proiectul legislativ, iar pensionarii au rasuflat usuratI, binecuvintind si iertindu-i apoi pe magistratii Curtii ca au scos dintr-un alt proiect legislativ breasla judecatoreasca de la recalcularea pensiilor. In ultima vreme, Boc se confrunta si