Un ceas de mână Rolex şi câteva podoabe femeieşti confecţionate din aur. Câteva obiecte mărunte care, în ciuda aspectului lor modest, au alimentat o mulţime de legende postdecembriste.
Aceste obiecte alcătuiesc micul „tezaur" pe care l-au avut asupra lor ultimii doi condamnaţi la moarte, executaţi în România: soţii Elena şi Nicolae Ceauşescu.
Majoritatea celor care au văzut filmul procesului desfăşurat la 25 decembrie 1989 în cazarma de la Târgovişte au observat că Nicolae Ceauşescu s-a uitat de mai multe ori la ceasul pe care-l avea la mână. Atunci, pe fondul psihozei „teroriştilor", s-a şi afirmat că acela nici nu ar fi fost un simplu ceas, ci un aparat de emisie-recepţie, prin intermediul căruia Ceauşescu ţinea legătura cu presupuşi acoliţi. S-a vorbit deseori şi despre bijuteriile spectaculoase pe care Elena Ceauşescu le-ar fi purtat în ultimele clipe de viaţă şi s-a spus că toate acele obiecte de preţ ar fi dispărut fără urmă. De fapt, toate obiectele de preţ pe care Ceauşeştii le-au avut asupra lor au fost luate la scurt timp după execuţia acestora. „Ridicarea" obiectelor s-a făcut oficial, într-un mod aproape birocratic: s-a întocmit un proces-verbal, în cuprinsul căruia fiecare „piesă" a fost menţionată şi descrisă în mod sumar.
Din acel document aflăm că Nicolae Ceauşescu purtase „un ceas de mână bărbătesc, marca Rolex-Oister-perpetual day-date, confecţionat din metal alb, cu brăţară din acelaşi material şi de aceeaşi culoare". Tot potrivit documentului, Elena Ceauşescu purta „un colier de culoare galbenă, probabil din aur, compus dintr-un lanţ şi şapte cilindri; o brăţară din metal galben, confecţionată din zale, prezentând la unul dintre capete, pe partea interioară, monograma «EC 7.01.1989»; al doilea capăt de prindere şi două zale alăturate prezintă deformări; 27 de agrafe de păr, din metal de culoare galbenă". Aşadar, toate bi