Să fii cumsecade. Să te simţi bine în compania oamenilor. Să-ţi facă plăcere să stai de vorbă cu ei. Să-i lasi să-si dea seama că ceea ce sunt, fac si spun contează si că ai nevoie de ei si de părerea lor si să fie chiar asa, nu să simulezi că te-ar interesa.

Să nu-ţi dai aere. Să nu-i jigneşti, să nu-i umileşti, să nu cauţi să-i pui în încurcătură, să nu-i foloseşti pentru a scoate în evidenţă presupusa ta superioritate, să-i laşi să spună până la capăt ceea ce au de spus şi, în general, să te străduieşti ca interlocutorii să se simtă în largul lor, apreciaţi, importanţi.

Sunt secrete profesionale dezvăluite de Studs Terkel în cartea de memorii Touch and Go (The New Press, 2007), al cărei titlu s-ar putea traduce fie prin Pe muchie de cuţit, fie prin Câtpe-aci. A fost un bestseller inclus şi de critică printre cele mai bune cărţi ale anului. Căldura cu care a fost primită se explică prin popularitatea autorului care, precum spune el însuşi chiar din prolog, a ajuns să fie „celebrat pentru că a celebrat vieţile cele mai puţin celebrate" şi pentru că „a dat o voce chipului mulţimii". Opera lui de-o viaţă a fost istoria orală a societăţii contemporane, pe care a completat-o zi de zi în emisiuni de radio şi de televiziune şi în vreo 12 cărţi, una dintre ele distinsă cu Premiul Pulitzer.

întrucât Studs Terkel avea 95 de ani în momentul apariţiei ultimei lui cărţi, succesul ei se datorează în parte şi tendinţei publicului de a înconjura orice creaţii ale vârstnicilor cu o simpatie suspectabilă de condescendenţă. Omul este deopotrivă de imbecil, de genial sau de mediocru şi în copilărie şi la maturitate şi la bătrâneţe, dacă la valeur n'attend pas le nombre des années, reciproca este la fel de adevărată, mintea nu slăbeşte odată cu forţa muşchilor sau cu acuitatea vederii decât în nefericite stări patologice. Terkel a rămas toată