Procurorii i-au interzis lui Dan Diaconescu să părăsească ţara şi, dacă tot nu putea să participe la talk-show-uri în direct la BBC sau CNN, l-au obligat să intre şi în “silenzio stampa” apropo de acuzaţiile de şantaj care constituie obiectul dosarului de la DNA.

Procurorul Gheorghe Bucşan a motivat că patronul OTV a îndrăznit, în emisiuni TV, să-şi exprime dezacordul în legătură cu învinuirele care i se aduc. Să ne amintim că acelaşi magistrat se plângea la una dintre înfăţişări că are parte de injurii la postul de televiziune OTV, citând în faţa instanţei şi câteva exemple: “Domnule procuror, eşti un bou” sau “cap de râmă fără dinţi”. Să ne mai înrebăm de ce procesele durează atât de mult?

De acord, este vorba de Dan Diaconescu, de tomberonul OTV, de circ, dar ce legătură are asta cu justiţia? Să înţelegem că judecătorii stau cu telecomanda pe OTV şi cu ochii în tabloide înainte de a da sentinţe? Unde mai sunt prezumţia de nevinovăţie, dreptul constituţional la liberă exprimare? Buduşan şi compania nu au decât să îl dea în judecată pentru calomnie pe Dan Diaconescu sau pe oricine altcineva ar fi în locul lui, dar au obligaţia să facă un rechizitoriu cât mai documentat cu care să meargă în faţa instanţei.

Restricţiile impuse de procurori demonstrează de fapt că la noi există înainte de toate telejustiţie. Tăcerea impusă lui DD a fost decisă pentru că procurorii ştiu cel mai bine cum funcţionează anchetele în faţa camerelor de luat vederi sau ce ecou pozitiv pentru munca DNA au stenogramele în presă.

Ultimul raport al Comisiei Europene a lăudat progresele făcute de DNA, însă bilele albe ar trebui să meargă de fapt la fosta “doişiunsfert”, pentru că, fapt puţin remarcat din acelaşi raport, “peste 90% din punerile sub acuzare pentru fapte de corupţie de către parchetele de pe lângă tribunale şi curţile de apel sunt consecinţa informaţiil