Capul lui Basescu trebuie sa ramana la locul lui, presedintele trebuie sa-si pastreze calmul, romanii rabdarea, iar presa sa nu uite ca rolul sau cel mai important este sa fie critica fata de putere si politicieni si fata de modul in care acestia cheltuiesc si administreaza banul public.
De cealalta parte, politicienii si reprezentantii puterii nu trebuie sa se vaite niciodata de criticile la care sunt supusi, fie din partea presei sau a societatii civile.
Este un semn de sanatate a democratiei atunci cand Puterea este criticata. Trebuie sa ne punem semne de intrebare doar in cazul in care o guvernare ar reusi "performanta" de a pune botnita presei, iar aceasta s-ar multumi intr-o complicitate vinovata cu Puterea.
Reactiile vehemente, cu accente furibunde de nervozitate, ale "aparatorilor" actualei Puteri, care pur si simplu explodeaza la cea mai nevinovata critica, raman bizarerii de neinteles.
De acelasi simptom pare sa se fi molipsit si presedintele, care a devenit tot mai sensibil la orice observatie indreptata spre persoana sau institutia pe care o reprezinta. Un caz similar s-a intamplat la Tusnad. Traian Basescu s-a plans ca romanii l-au decapitat si, condescendent si marinomos, ne asigura ca prefera sa aiba el capul taiat, decat sa nu isi atentioneze poporul de greul care abia de acum urmeaza.
Facand trimitere la popularitatea extrem de scazuta, presedintele s-a autocompatimit, a mimat chipul eroului care se sacrifica pentru tara.
"Eu stiu ca, de regula, aducatorului vestii proaste i se taie capul, prefer sa am capul taiat decat sa nu-mi atentionez propriul popor ca avem de luat decizii extrem de importante" - acestea sunt cuvintele lui Traian Basescu. Nimic mai adevarat, nimic mai corect. Insa unde a fost curajul si avantul neinfricat al mesagerului Basescu atunci cand a semnat si promul
