Am mutat televizorul. Si-a pierdut locul lui bine stiut, din fata canapelei. L-am mutat intr-un colt mai liber al camerei, atunci cind mi-am luat o consola Wii, care se conecteaza la televizor, si aveam nevoie de mai mult spatiu ca sa ma joc. Daca vreau sa vad o emisiune TV sau un film pe DVD, trebuie sa-l rasucesc cam 45 de grade spre canapea. Din noul lui loc vizionarea nu mai e atit de confortabila ca inainte. Iar daca nici macar Campionatul Mondial de Fotbal nu m-a facut sa ma razgindesc si sa-i redau locul central din fata canapelei, probabil ca n-am sa mai fac asta niciodata. Si nu ma joc atit de mult cu Wii ca sa justific astfel aceasta rezistenta a mea de a-l readuce in spatiul sau "natural", de a-i reda centralitatea de care s-a bucurat atitea zeci de ani.
In acelasi timp, pe desktop-ul meu s-a asternut praful. Am deja senzatia ca ocupa mult prea mult loc si, probabil, voi scapa de el in curind, atunci cind o sa-mi inving atasamentul sentimental fata de un obiect cu care am petrecut atitia ani. Folosesc insa foarte des laptopul, pe care-l plimb din bucatarie pe masuta din fata canapelei, la biroul unde sta acum si desktop-ul, sau chiar in dormitor.
>De vreo doua luni mi-am luat si un iPad, un obiect pe care-l gasesc foarte folositor - in ciuda frivolei lui reputatii de gadget, de obiect de fite - pentru a naviga pe Internet, a citi carti sau articole lungi si pentru a vedea filme, a asculta podcast-uri sau chiar a vedea emisiuni TV - nu romanesti inca. E atit de comod sa stai intins pe canapea si sa ai la dispozitie vreo doua-trei sute de carti, multe dintre ele abia aparute, si articole descarcate de pe Internet! In cele doua luni am citit pe iPad mai mult decit oricind in ultimii ani, carti intregi, articole lungi de zeci de pagini si am rasfoit, cred, alte sute de volume. In fiecare seara am un sentiment foarte pl
