Luat cu forţa de lângă soţia şi fetiţele sale, torturat, băgat în penitenciar, pus să lucreze la mina de sare, unde şi-a pierdut vederea, iar apoi, cel mai probabil, ucis în închisoare. De asemenea, a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, şapte ani de degradare civică şi confiscarea totală a averii. Aceasta este povestea cutremurătoare a unui preceptor din Baia, ale cărui fete, care nu l-au mai văzut de când aveau doi şi, respectiv, patru ani, s-au adresat Tribunalului Constanţa, pentru a li se face dreptate la aproape 60 de ani de la drama suferită.

Concret, pe rolul instanţei constănţene a fost înregistrat dosarul cu numărul 12816/118/2009, în care reclamante sunt Aurica Novaci şi Elena Pocea. Prin intermediul avocatului Adrian Ionescu, femeile s-au adresat Tribunalului Constanţa, solicitând despăgubiri morale de 500.000 de euro, pentru suferinţele îndurate. Potrivit acţiunii de la instanţă, cele două reclamante sunt fiicele lui Ioan Preşa, arestat pe data de 15 iulie 1951, condamnat politic la 20 de ani de muncă silnică, şapte ani de degradare civică şi confiscarea totală a averii, prin sentinţa nr. 354/07.07.1952 a Tribunalului Militar Constanţa. După zece ani de la întemniţare, pe 8 iunie 1961, bărbatul a decedat în Penitenciarul Aiud. În cererea adresată instanţei, reclamantele povestesc cum, într-o bună zi, tatăl lor nu s-a mai întors de la serviciu, „zvonindu-se că a fost arestat". „Nimeni nu ştia unde se afla, nu primeam nicio veste, iar la miliţie nu aveam voie să întrebăm ce s-a întâmplat cu tatăl nostru", spun reclamantele. De asemenea, femeile au arătat că mama lor nu s-a mai recăsătorit niciodată, nici măcar după ce i s-a adus la cunoştinţă, în mod oficial, decesul.

„Nu am cumpărat nici măcar o Eugenie"

În schimb, rămasă fără sprijin, după arestarea soţului său, femeia a încercat să le asigure existenţa celor două fetiţe, astfel