Omeserie care necesită lucrul la diferite înălţimi este doar pentru persoanele care au curaj, simţ de răspundere şi o bună mobilitate în mişcări. În plus, o certificare în domeniu şi o experienţă pe munte de minimum doi ani pot asigura accesul la profesie mai uşor celor interesaţi.
Alpinismul utilitar se desfăşoară la diferite trepte de înălţime pe constucţii industriale sau civile, fapt pentru care se consideră una dintre cele mai periculoase activităţi, chiar şi pentru profesionişti. „În definitiv, este una dintre cele mai riscante meserii, iar dacă nu sunt îndeplinite toate criteriile cu stricteţe şi profesionalism, viaţa alpinistului atârnă la propriu de un «fir de aţă»", explică Marian Spînu, administratorul companiei Alpinism Serv şi preşedintele Grup Deep Serv GIE.
Asociaţia Profesională a Alpiniştilor Utilitari din România (APAUR) recomandă angajatorilor ca alpiniştii să îndeplinească simultan câteva condiţii minime. Printre acestea se numără vârsta minimă de 18 ani şi maximă de 35 de ani, care se poate decala la 45, în urma avizului medical de specialitate, o stare de sănătate corespunzătoare, aptitutidini şi capacităţi neuropsihice verificate şi atestate în urma unui examen medical, cât şi o experienţă de mers şi de orientare pe munte de minimum doi ani.
Calificare pe trei niveluri
Pe lângă acestea, un alpinist utilitar trebuie să aibă un atestat care să dovedească competenţe teoretice şi practice în domeniu. „Cursurile trebuie urmate la o şcoală de specialitate, iar examinatorii, respectiv companiile abilitate trebuie atestate de Ministerul Muncii", precizează Marian Spînu.
Calificările sunt clasificate pe trei niveluri, de la tehnician până la supervizor. O zi de curs costă aproximativ 150 de euro, în condiţiile în care nivelurile 1 şi 2 durează cinci zile, iar cel de-al treilea, două zile. La finalizarea perioadei de şcol
