Bucuria, tristetea, speranta, regretul sunt trairi sufletesti obisnuite. Neobisnuita este patima cu care se incearca atragerea lor in transeele politicii deoarece arta bunei guvernari nu se bazeaza pe afecte, ci pe stiinte, principii, reguli, programe.
Doar in tarile lumii a treia alesii castiga sufragiile uzand de strategii populiste bazate pe dragoste si ura. Intotdeauna dihotomiile dezbina, iar populatiile invrajbite cad usor prada manipulatorilor si pescuitorilor in ape tulburi. De retinut ca niciun escroc sentimental nu a facut vreodata mare branza in favoarea neamului sau.
Sondaje recente indica pareri de rau dupa avantajele "societatii socialiste multilateral dezvoltate", trecand sub tacere absenta democratiei, a libertatilor, nedreptatea, politizarea groasa, foamea si frigul. Numele lui Ceausescu e legat indeobste de blocuri, locuri de munca, marete ctitorii. Mortii nu se vorbesc de rau, dar jurnalisti ahtiati dupa rating o iau de buna. Nimic nou. Fratii nostri de lagar comunist au si ei deceptii, regrete, e drept, in proportie mai redusa, numai ca guvernantii lor isi cunosc meseria.
Ceea ce deranjeaza este ca de fiecare data ne miram ca si cum ar fi ceva straniu. Or adevarul e altul: cand vrei(?) sa anulezi un anume efect, actionezi asupra cauzelor. Logica asta a concordantelor, "adveniente cauza, advenit effectus", a scapat din vedere diriguitorilor. Ca si cum n-ar fi trecut prin scoala. In doua decenii nu s-a facut mai nimic pentru a schimba starea de fapt, nici aceea de spirit.
Din contra, dezamagirilor li se da mereu apa la moara: nicio institutie publica, nici mass-media n-au prevazute programe de educatie pentru maturi, ca in toate democratiile asezate, invatamantul trage ponoasele reformelor politizate, puterea se incapataneaza sa taie veniturile populatiei, desi era si solutia repornirii motoarelor econ