Romanii si-au facut un titlu de glorie din a se descurca in orice situatie. Indiferent cat de grele ar fi conditiile, cat de potrivnice vremurile, romanii au strans din dinti si si-au spus "lasa ca o sa ne descurcam".

Pe vremea lui Ceausescu, cand toate magazinele erau goale, fiecare avea acasa si carne si oua si lapte, fie luate de la rude, fie cumparate la supra-pret, fie capatate. Traiam intr-o complicitate generala in care, desi magazinele erau goale, fiecare avea cate ceva de mancare in casa.

Iar aceasta complicitate mergea pana sus, la conducerea de partid si de stat. Parca si Ceausescu stia ca poporul nu moare de foame, pentru ca "se descurca". La fel si cu lumina. Ce daca se oprea cand iti era lumea mai draga. Aveam in fiecare camera un acumulator de masina si o improvizatie de lampa. Puneam acumulatorul la redresor cand era curent si uite asa, pentru ca eram descurcareti, aveam lumina cand altii stateau la lumanare.

Dupa 1989, spiritul intrepinzator si capacitatea de a face fata problemelor ne-a impins catre micul trafic de frontiera si, din aproape in aproape, am cucerit Europa, am adus masini din strainatate... ne-am descurcat.

Politica lui "lasa ca se descurca ei" face legea si in ziua de azi. S-au redus salariile, au crescut taxele, a crescut euro. Niciun politician nu si-a pus cu adevarat problema cum o sa traiasca bugetarii cu veniturile reduse, de unde bani de mancare, de unde bani pentru scoala copiilor. De ce? Pentru ca politicienii se bazeaza pe inventivitatea tipic romaneasca.

Dovada dialogul absolut autentic, intre doua doamne, amandoua angajate la stat. "O sa-mi umplu camara, asa cum faceam pe vremea lui Ceausescu. Taie mama porcul mai devreme, soacra-mea are gradina si o sa-mi faca zarzavaturi pentru iarna. Ma duc luna viitoare si cumpar haine si rechizite, pentru ala micu', de la bulg