În toiul verii, la Teatrul Naţional din Timişoara a avut loc premiera cu piesa "În vizită" (varianta originală "În vizită la tata") de Roland Schimmelpfennig, în regia lui Alexandru Dabija, scenografia aparţinând lui Helmut Stürmer.

În toiul verii, pe o caniculă greu de suportat afară, în sala excelent dotată din fostul manej imperial, publicul asista la un spectacol a cărui acţiune se desfăşoară într-o casă mare şi veche, pe timp de iarnă, când zăpada şi vântul, ca într-un dans încins, stăpânesc împrejurimile, dând senzaţia de pustiu, de singurătate.

Doi maeştri, unul al regiei şi altul al scenografiei, şi-au împreunat ideile şi au creat un spectacol frumos. Acesta este, după mine, cuvântul cel mai potrivit: "frumos". Frumos ca imagine, frumos ca regie, frumos ca sunet şi lumini, frumos ca sudare a relaţiilor dintre personaje datorită actorilor distribuiţi.

Totuşi, să pui în scenă o piesă a dramaturgului contemporan german Roland Schimmelpfennig pare un risc asumat, pentru că teatrul lui este un teatru al absurdului, umorului negru şi grotescului. Această particularitate specifică se asociază cu tristeţea. Totodată, dramaturgia lui conţine multă poezie. În ansamblu, e provocator. Cred că, dacă Schimmelpfennig ar veni la Timişoara să vadă această variantă de spectacol, ar fi mulţumit, dincolo de faptul că şi-a văzut piesele montate în diverse moduri (e jucat în peste 40 de ţări).

Schimmelpfennig, în vârstă de 43 de ani, a început să scrie dramaturgie după ce a studiat regia. Scriitura lui atrage creatorii, deşi nu orice regizor ar avea succes. Trebuie să ştii să-i descifrezi sistemul de simboluri prin care transmite ceea ce vrea să se ştie. Or, Alexandru Dabija a dezghiocat textul, găsind expresia vie a construcţiei dramaturgice. Conţinutul de idei este susţinut plastic de un decor evocator şi elocvent gândit de Hel