Structura optimă a aerului respirabil trebuie să prezinte o anumită compoziţie, umiditate, temperatură, viteză şi rată de schimb. Alterarea acestora, cunoscută sub denumirea de poluare, generează un aer impropriu pentru o respiraţie sănătoasă şi un confort necorespunzător. Care sunt ameninţările şi ce poate fi făcut? Astăzi, ne răspunde un expert în probleme de construcţii, ing. Nicolae Niţulescu, de la INCON.

Principala sursă de poluare într-o locuinţă o constituie omul şi anume prin fumat (al cărui efect dăunător, determinat de monoxidul de carbon, formaldehidă şi toate celelalte chimicale conţinute de ţigări, a impus măsuri restrictive în majoritatea instituţiilor), respiraţie (consumatoare de oxigen şi generatoare de vapori de apă - cca. 0,5 l/24 h/persoană), deodorante, praf, acarieni, alergeni sau spori din/prin îmbrăcăminte sau covoare, pregătirea hranei (produce vapori de apă, mirosuri şi consum de oxigen), focuri deschise (care necesită aer proaspăt - cca. 0,5 mc/minut şi produce emisii de gaze nearse, monoxid de carbon), spălatul (activitate prin care se majorează cantitatea de vapori de apă din atmosferă), folosirea detergenţilor sau a agenţilor de curăţat (ale căror componente volatile se degajă în incintă).

Printre măsurile care se pot lua pentru diminuarea poluării aerului din interior se pot enumera: controlul surselor de poluare, cu limitarea funcţionării mergând până la eliminarea lor, utilizarea sistemelor de ventilaţie controlată, folosirea epuratoarelor de aer care realizează umidificarea la nivel optim, degresarea, desprăfuirea, deodorizarea şi încălzirea aerului înainte de a fi introdus în încăpere.

Diminuarea poluării se poate realiza şi respectând o serie de reguli simple, dar eficiente, printre care amintim: utilizarea şi depozitarea chimicalelor în spaţii bine aerisite sau în afara spaţiilor locuite; deschiderea largă şi