Figura lui Che Guevara a devenit mitică, legendară, simbolică, un adevărat loc comun pentru o parte a lumii contemporane şi, chiar dacă avîntul guevarist s-a mai domolit, el încă reprezintă port-stindardul tuturor dezmoşteniţilor şi al naivilor din lume, o figură sexy numai bună de imprimat pe mii şi mii de tricouri. O figură trendy de revoluţionar, Ernesto Che Guevara s-a născut la 14 iunie 1928, în oraşul Rosario din Argentina, primul copil dintr-o familie din clasa mijlocie cu origini spaniole, basce şi irlandeze, pe tatăl sau chemîndu-l Ernesto Guevara Lynch. Amestecul exploziv de sînge basc şi irlandez nu avea cum să nu producă un caracter neobişnuit. Sînt cunoscute detaliile biografice marcante ale vieţii lui Guevara, însă vom încerca să analizăm dintr-un unghi critic destinul istoric al revoluţionarului comunist argentinian, precum şi ecourile pe care le-a produs, căci, asemenea unei pietre aruncate în apa unui lac, undele produse de Guevara au fost mult mai vizibile decît însuşi impactul pietrei cu luciul apei. După victoria los barbudos şi instaurarea comunismului în Cuba, Che a deţinut mai multe responsabilităţi, printre care cea mai sîngeroasă a fost cea de comandant-şef al închisorii din La Cabana, post pe care-l va ocupa începînd din 3 ianuarie 1961 pînă în luna iulie, iar mai apoi devenind responsabil al Comisiei de epurare. Che a ordonat executarea a aproape 180 de sentinţe de condamnare la moarte. Faptul că s-a mînjit cu sînge nu l-a deranjat nici o clipă, căci, nu-i aşa, omleta nu se face decît spărgînd ouăle: „Execuţiile nu sînt doar o necesitate pentru poporul Cubei, ci şi o datorie impusă de acest popor“ sau: „Am împuşcat; împuşcăm şi vom continua să împuşcăm atît timp cît va fi nevoie. Lupta noastră este crîncenă“ (din cuvîntarea rostită tocmai de la tribuna ONU); de asemenea: „Orice revoluţie comportă, inevitabil, o parte de stalinism“. A