Împrumuturile masive în valută au fost o piatră de temelie a declinului economic din Europa Centrală şi de Est. Înainte de 2008, creditele în valută, datorită dobânzilor mai mici şi monedelor naţionale puternice, erau la mare căutare în Est decât cele în lei, forinţi sau zloţi. Pentru bănci, eligibilitatea clienţilor era mai puţin importantă decât goana după profit.

După ce a izbucnit criza, cursul de schimb a suferit modificări la 180 de grade, băncile au închis robinetul la credite, iar rata şomajului a început să crească, o evoluţie invers proporţională cu cea a salariilor. Rezultatul? Oamenii nu îşi mai puteau achita datoriile contractate în perioada de boom.

În Ungaria circa 70% din creditele contractate de persoanele fizice sunt în valută. O valoare similară este şi cea din România, unde procentul este de 60%. Cel mai bine stă la acest capitol Polonia, unde doar 36% din împrumuturi sunt în altă monedă decât zlotul, moneda naţională.

Polonia este performerul regiunii şi la acest capitol, ca şi la capitolul economic, fiind singurul stat din regiune care nu a intrat în recesiune.

În statele baltice însă, principalele victime ale crizei, între 70 şi 90% din împrumuturile acordate de băncile prezente în Letonia, Lituania şi Estonia sunt în valută.

O idee strălucitor de greşită

Cotidianul american de business The Wall Street Journal tratează pe larg această problemă. Pentru exemplificare, jurnaliştii americani iau cazul unei familii maghiare.

Restaurantul de familie al lui Dezco Kocs traversa o perioadă înfloritoare în 2007. Pentru a construi o bucătărie mai mare şi pentru a renova sala de mese, el şi soţia sa au fost nevoiţi să împrumute echivalentul a 150.000 de dolari.

Decizia nu mai pare la fel de înţeleaptă acum, în lumina noii situaţii economice. La fel ca mulţi alţii, ei au contractat creditul în franci elveţ