Am primit nu demult o invitaţie să vizităm Biertanul şi localităţile învecinate şi nu am putut refuza. Locuri pline de culoare, de linişte, de oameni primitori care îţi oferă din puţinul lor fără să ceară nimic în schimb. Locuri ce te îmbie la plimbare, îţi "aranjează" o întâlnire cu istoria religioasă, prin bisericile fortificate din Richiş şi Biertan. Acestea şi multe altele veţi găsi atunci când veţi fi oaspeţi ai Festivalului Transilvania Fest din 30 iulie-1 august 2010, ce va fi ţinut în Biertan.
Se spune că meseria de preot nu ţi-o alegi, ci ea te alege pe tine. Dumnezeu te alege din momentul în care iei fiinţă şi "eşti al Lui" până la sfârşitul vieţii. Şi nu a greşit niciodată în alegerile Lui. Un om care a ştiut din prima clipă că a fost ales şi că vrea să facă parte din "marea familie" a lui Dumnezeu este şi părintele Bica din Copşa Mare.
Uşor rezervat şi roşu în obraji, poate de emoţie că primeşte pentru prima dată ziarişti în casa lui, părintele începe să ne povestească despre preoţie, dar şi despre viaţa şi pasiunile sale: pictatul icoanelor şi stupăritul. Este preot în Biertan de patru ani şi a început să picteze în 2003, când era profesor în Sibiu. A început cu tehnica picturii în ulei şi cu ea continuă. Chiar dacă durează mult să se usuce, culorile sunt mai trainice decât la alte tehnici. Suportă criticile cu capul sus şi pictează în continuare. Nu mai ţine minte câte icoane a pictat, căci o parte sunt date prietenilor, iar altele sunt în biserica din Copşa Mare, care era sărăcită de orice obiect de cult şi mai ales de icoane. Sticla pentru icoane o cumpără de la Sibiu, iar ramele de lemn şi le face singur, aşa cum face şi cruci sau obiecte de mobilier, căci provine dintr-un neam de dulgheri. Pictează icoane tradiţionale, mare parte tragice care, recunoaşte părintele, nu se prea vând la târguri. Are o mare dor
