Presa străină a ţinut „Piaţa Universităţii“ şi Mineriada din 13-15 iunie pe primele pagini ale ziarelor. Analizele gazetarilor occidentali ne-au exilat în spatele unei noi Cortine de Fier. Jurnaliştii din Occident au scris despre secera şi ciocanul care ameninţau Opoziţia democrată dintr-o „ţară barbară“. Ecoul Mineriadei a murdărit de cărbune imaginea României.

La 22 decembrie 1989, cu ajutorul unei revoluţii sângeroase şi enigmatice, ultima ţară care ridicase Cortina de Fier şi care scăpase de „teroarea istorică" era aplaudată şi primită cu braţele deschise de Occident. Entuziasmul revoluţionarilor, care răguşiseră uitaţi pe străzi, deschiderea graniţelor, puterea cuvântului şi toate celelalte libertăţi aproape uitate pe care democraţia ni le făcea cadou erau o garanţie pentru Occident că România era din ce în ce mai aproape de valorile lui.

Vestul, restul şi România

Revoluţia română, alături de speranţa a milioane de oameni ce se visau europeni, s‑au stins însă repede, iar promisiunile lui „Decembrie 1989" au fost confiscate cu cinism de aceiaşi oameni care le-au făcut, în direct, la „Televiziunea Română Liberă". Occidentul începea, treptat, să realizeze că, pentru România, „democraţia» era încă străină, iar anunţul inflamat al Proclamaţiei de la Timişoara din 11 martie sau, câteva zile mai târziu, regia de la Târgu-Mureş nu făceau decât să întărească aceste idei. Europa a înţeles unde este locul României în sintagma „Vestul şi restul" şi a suspendat, temporar, atât relaţiile diplomatice, cât şi ajutoarele financiare.

Citiţi şi:

Mineriada, „Piaţa“ şi cei care au scris istoria

Planul secret al zilei de 13 iunie ’90

Cum ar fi arătat România lui Ion Raţiu

Tehnicile comuniste care persistau în noul stat aparent democrat şi febra celor care voiau să le înlăture definitiv au atras atenţia multor ziare din E