La Haţeg, într-o primăvară numai muguri, ne-am dat întâlnire cu pasărea sufletului... Meşterul Simu Grecu, din neamul luncanilor din Târşa, se mândreşte cu lingurile lui sculptate măiastru, având drept coadă un fel de amfipteră, jumătate trup cu solzi de balaur, jumătate cap de pasăre măiastră, cu coroniţă de păuniţă şi ochi de floare în cinci petale (precum roza canina)...

Pentru meşterul Simu, "viaţa n-a fost uşoară, ci mereu provocatoare", ne spune, cu veri petrecute la stână, cu călătorii lungi, pe drumurile cele vechi, de culme, ale dacilor. Acolo, sus, în munte, a învăţat el tainele cioplitului în lemn şi-ale meşteritului, din bardă, teslă şi topor, de tot felul de unelte indispensabile altădată haţeganului. Obiectele ieşite din mâna lui - ca şi din mâna vreunui strămoş dac, de la care se va fi perpetuat în timp motivul păsării sufletului - nu sunt doar utile, ci şi frumoase, împodobite cu modele arhetipale.

În Muzeul Etnografic de la Haţeg, pe care l-a înfiinţat cu multă vreme în urmă, meşterul a pus şi-o ramă sculptată de "Simu cel Tânăr" (el, meşterul, la vârsta de 12 ani), cu motivul "lumii alungate": un punct din care pleacă razele, pe o jumătate de cerc. "Nu ştia ţăranul ce e dincolo", zice Simu Grecu, adăugând: "Lumea alungată e locul în care ţăranul nu avea voie să pătrundă...".

Admirăm în muzeu un vas vechi de 200 de ani, dintr-acelea în care se pregătesc bucatele la stână. Are un sistem reglabil de agăţare deasupra focului, ceea ce ne stârneşte uimirea: "Se pune cocaiul (căldarea - n.n.), se face focul sub el şi se reglează înălţimea lui, după flacără". "Mere într-însul şi tocăniţa mocănească?", îl întreb. "Apăi, cum...?", vine răspunsul ca un şuier de mirare.

CIORBA DE FASOLE TĂRCATĂ

Sus, la stână, în munte, a "învăţat" rosturile tocăniţei şi Radu Anton Roman, într-un an pe când hălăduia prin l