Pe lângă împrumutul lexical vuvuzelă, despre care am vorbit săptămâna trecută, comentariile sportive din ultima lună au pus în circulaţie si un cuvânt derivat, produs cu evidentă intenţie glumeaţă si cu asumarea riscului efe-merităţii: caracatiţoi.

Cu ocazia Campionatului Mondial de fotbal, mass-media internaţională a transmis informaţii pitoreşti despre folosirea unei caracatiţe dintr-un acvariu public din Germania ca agent sau instrument al unor preziceri despre rezultatele meciurilor (animalul fiind pus să-şi aleagă mâncarea din două recipiente cu însemnele echipelor de fotbal). Formula des folosită în mass-media a fost „caracatiţa-oracol": „prima caracatiţă-oracol din lume" (realita tea.net); „« Caraca tiţa-oracol» prezice: Germania învinge Argentina la Mondial" Chotnews.ro). Informaţiile amuzante şi spectaculoase (prin ineditul sistemului divinatoriu, dar mai ales prin îndeplinirea predicţiilor, care s-au dovedit foarte exacte) au fost retransmise de reţelele informatice actuale; în internet, Wikipedia (versiunea engleză) a consacrat deja fenomenului un articol amplu, tradus, parafrazat sau rezumat în alte zeci de limbi. Din păcate, versiunea românească ilustrează efectele catastrofale ale unei traduceri automate („locuieşte actual", „caracatiţa a demonstrat inteligenţa devreme în viaţă"; „există întotdeauna oameni care vor să mănânce caracatiţă noastră"; „a fost atât de neobişnuit, aşa că am încercat să afle ce talentele sale speciale au fost" etc.).

În spaţiul românesc, referirile la animalul în cauză au ridicat o problemă lingvistică şi cognitivă, prin neconcordanţa între denumirea generică a animalului (cu formă de feminin) şi numele său propriu (masculin). Sintagma Caracatiţa Paul a fost totuşi folosită, dezavantajul alcătuirii sale nefireşti fiind compensat de capacitatea de a crea un efect de surpriză: „Caracatiţa Paul se