Confruntaţi tot mai acut cu spectrul incapacităţii de plată a României pe fondul evidentei incapacităţi a guvernului de a atrage venituri la buget, să mai privim o dată calitatea propriu-zisă a guvernării actuale, iar nu vorbăria despre ce face sau nu face guvernarea. În mod constant, guvernarea actuală a făcut un singur lucru: a promis vremuri mai bune şi a adus vremuri mai rele. În realitatea trăită de oameni şi de instituţiile statului n-a fost nimic constant, nici consistent, nici expertizat. Totodată, când politica puterii a degenerat până la stadiul de a favoriza doar pe cei din sfera clientelară şi a-i defavoriza pe ceilalţi (oameni şi întreprinderi), calitatea relaţiilor sociale s-a prăbuşit. Astăzi oamenii văd că nu mai contează nici munca onestă, nici efortul de a învăţa se instalează un pesimism care este în esenţă distructiv. Desigur că nu pesimismul poartă vina pentru destrămarea socială, ci atitudinea cinică şi arogantă a puterii. Oamenii acestei puteri se dovedesc incompetenţi şi sunt impulsivi confruntaţi cu realitatea incompetenţei lor. Cu ce agendă sinceră au ajuns la putere? Acum sunt tentat să spun că nici una. Oportunismul fără limite i-a adus pe cei din PDL în situaţia de acum, în care nu mai sunt credibili indiferent de ceea ce spun. Ce a devenit Partidul Democrat dacă nu un fel de armată de strânsură al cărui scop declarat este acela de a sluji un singur om?

Unde mai e forţa iniţială a PD izvorâtă dintr-o sinceră sete de libertate şi o demnitate exemplară a voinţei de reformă?

De ce s-a stins entuziasmul cu care PD-ul s-a impus în bătălii dure dar sincere?

Am încercat să nu-i judec pe foştii mei colegi, să nu exprim concluzii definitive, ci să înţeleg.

Dar nu am cum să nu mă gândesc acum la aspectele de-a dreptul reprobabile ale acţiunilor şi atitudinii lor din ultimii ani. M-am disociat de PD, pent