Acum două luni, sub presiunea informaţiilor negative legate de deficitele bugetare şi datoriile publice ale unor state din zona euro, moneda unică europeană atingea un nou minim al ultimilor trei ani în raport cu dolarul american. Aversiunea pieţelor financiare atinsese un nou vârf, în condiţiile în care criza elenă părea departe de a se fi consumat. Pericolul de contagiune către alte ţări din UE, precum Spania, Italia, Irlanda sau Portugalia, economii cu ponderi semnificativ mai mari în cadrul Uniunii, era tot mai des invocat de analişti şi investitori. Procentul jucătorilor din piaţă care se declarau "bearish" pe euro ajunsese la un covârşitor 90%. O situaţie extremă, care nu se mai consemnase decât în oglindă, în mai - iunie 2008. Atunci, într-un moment în care problemele legate de asiguratorii ipotecilor Freddie Mac şi Fannie Mae se dezvăluiau în toată gravitatea lor, 90% dintre investitori îşi exprimau neîncrederea faţă de moneda americană. Declaraţiile incendiare despre o inevitabilă hiperinflaţie în SUA, alimentată de "hellicopter Ben", nu lipseau din media de peste Ocean în care realizatorii îşi amintiseră brusc de Jim Rogers, pe care îl invitau zilnic în intervenţii televizate după ce vreme de mai bine de zece ani acesta avertizase despre perspectiva deprecierii dolarului. Era un răstimp în care moneda americană era la minime nu numai faţă de euro, dar şi în raport cu petrolul sau cu alte mărfuri.

Istoria pare a se fi repetat şi în acest an, momentul de maxim pesimism/optimism din piaţă fiind asociat de regulă unei întoarceri. În ultimele două luni, aproape nebăgat în seamă de nimeni, am asistat la un rally susţinut al euro, care s-a apreciat de la un low din zona de 1,19 euro pentru un dolar, către nivelul de 1,31 euro pentru un dolar, atins, intraday, în ultimele două zile de tranzacţionare ale săptămânii trecute. Estomparea fluxului ştiril