Sunt aproape 30 de ani de când la “Goldene Brenn”, preşedintele de atunci al Franţei, François Mitterand, şi fostul cancelar german, Helmut Kohl, au discutat despre libertatea de mişcare şi au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre cele două state. A fost primul pas spre o Europă fără controale la frontiera dintre state şi fără graniţe interne.
Libertatea de mişcare nu putea să nu aibă, însă, şi efecte negative, pe care era de aşteptat să le resimtă mai profund statele dezvoltate, magnet pentru migranţi. Problema ţiganilor propăşiţi în Franţa, dintre care mulţi le creează dificultăţi autorităţilor, este parte a acestui efect. Nu e o situaţie nouă, poate doar acutizată sau poate nu, ci doar adusă acum în lumina reflectoarelor din considerente electorale. Ceea ce este cert este că ea există. Modul în care este abordată şi evidenţiată şi în care se încearcă rezolvarea ei lasă loc de interpretări.
Polemicile sunt în toi după ce ministrul francez de Interne, Brice Hortefeux, a promis că romii care comit delicte vor fi repatriaţi “aproape imediat” spre România şi Bulgaria. Alte autorităţi franceze nu l-au contrazis în privinţa sintagmei “aproape imediat”, care nu se poate produce în lipsa unui proces şi a unei sentinţe definitive. Din contră, ideea a fost susţinută şi de secretarul de stat pentru Afaceri Europene, Pierre Lellouche, care a plusat, spunând că responsabilitatea revine ţărilor de origine ale acestor persoane şi dovedind o atitudine cel puţin interesantă faţă de politica comunitară : “(…) maşinăria europeană face ca, odată ce o ţară a intrat în U.E., să nu mai fie corect politic să spui unele lucruri. Ei bine, eu le spun”.
De cealaltă parte, preşedintele Traian Băsescu, spune că, în 2008, a reuşit să obţină obligaţia pentru Comisia Europeană să se elaboreze o strategie pentru incluziunea romilor la nivel european : “(...) Di