Ca şi cum nu era de ajuns că-l chema Chizboacă şi trebuia să-şi spună numele de două-trei ori sau literă cu literă, în treburi oficiale, dar şi când se prezenta femeilor, lui dom' Marcel i-a mai crescut şi un fel de corn deasupra frunţii. Cei care-l sfătuiau să-şi schimbe numele, pentru că în felul acesta avea să i se schimbe şi viaţa, în nici un caz în mai rău, l-au îndemnat să-şi opereze cornul. Dom' Marcel, îi ziceau colegii de birou şi cunoscuţii, evitând să-i spună dom' Chizboacă, iar unii, în glumă sau făcând-o pe proştii şi nea Chizdoacă, du-te omule şi-ţi rezolvă mizeria aia de pe cap, că nu-i mare lucru. E un lipom. O să vezi că mai creşte dacă amâni, şi se complică treaba.
O vreme, Marcel Chizboacă şi-a acoperit cornul cu o şuviţă de păr. O lipea de piele cu pelicanol sau aracet, ca să n-o ia vântul, numai că îi venea din ce în ce mai greu, deoarece chelea, iar cornul creştea. Unii medici îl sfătuiau să-l opereze, alţii clătinau din cap şi-i ziceau să facă nişte analize serioase. Dar de ce serioase şi nu analize pur şi simplu, domnul Chizboacă nu înţelegea. Şi cum tot ce nu înţelegea - exact ca femeile - îl speria, a trăit burlac, cu cornul ăla caraghios în cap şi cu numele său şi mai caraghios parcă lipit şi acesta sub corn până la cincizeci şi cinci de ani, când, internându-se pentru apendicită, un chirurg cumsecade i-a curăţat şi lipomul.
Fără corn, dom' Marcel avea o chelie foarte sexy. Într-o zi, s-a petrecut şi a doua schimbare. Pe uşa biroului Resurse Umane a apărut un nume nou de şef: Marinescu. Din data de 14 septembrie 2008, nimeni n-a mai îndrăznit să-i spună Chizdoacă şi nici Chizmoacă ori Chiştoacă. Şi nu pentru că pe plăcuţa de metal de pe uşă scria Marinescu. Cornuta, cum îl porecleau mai ales femeile nemăritate, venea la servici numai în costum şi cravată. Cornuta şi-a cumpărat şi o maşină în leasing, a devenit alt om.
