De doua decenii asistam neputinciosi la invazia politicului in casa, blocul, strada, televizorul, scoala, ziua si noaptea vietii noastre. S-a strecurat in cele mai intime si neinsemnate locuri. Nimic n-a fost lasat deoparte. Pana si pruncutul din leagan e luat in calcul.
Atat de tare s-a labartat, incat, epuizandu-si resursele, da sa se hraneasca cu propriul hoit, ca Nastratinul barbilian: "sfant trup si hrana siesi, Hagi rupea din el".
Fenomenul se numeste criza romaneasca, nu a aparut din seninul de Voronet, ci ca tendinta autodevoratoare insinuata inca din primele manifestari postdecembriste, iar acum intra in faza delirium tremens. Faptul e intalnit la canibali si la alte vietuitoare care-si mananca perechea ori puiul.
Dupa instaurarea unei democratii neaos-originale, nu una utopica, ci dezarticulata, ca si cum nici n-ar fi, s-a inceput cucerirea pas cu pas a spatiului public: s-au calcat in picioare, si-au facut loc cu coatele, genunchii, pumnii si dintii, cica si cu pistolul, ca sa iasa in fata neamului sa se dea mari conducatori, salvatori, tatuci. De la Piata Palatului pana-n ulita mare din Pocreaca. Indiferent de stare sociala, formatie culturala, onoare, demnitate.
Nicicand nu s-au imbulzit mai multi patrioti pe metru patrat. Umbra comandantului suprem nu disparuse odata cu personajul, iar pofta de a-i lua locul sau macar de a-l imita a umflat vertiginos muschii in tot natul cu fler de zoon politikon.
Tot de atunci, tara sta la usa, neavand loc sa intre, iar cumetrii analisti, forjori de opinii politicastre, se incontreaza in a da sentinte si a-si ocari neamul. Ba ar pune pe noi si biciul ori sabia ninja vanturate amenintator de intaii barbati ai tarii cand se viseaza ei mari voievozi.
Am mai trecut prin situatia asta in ultimii ani ai domniei lui Cuza, dar am uitat ca intelectuali cu d
