Sătmăreanca Maria Jula a primit indemnizaţii reparatorii în numele soţului rănit la Revoluţie doar pentru doi ani şi opt luni în loc de aproape 20 cât i se cuveneau.

A început să îşi caute dreptatea pe vremea când avea 30 de ani, iar soţul ei 33. Zeci de procese, memorii şi acte extreme, precum greva foamei, nu au reuşit să înduplece autorităţile să îi facă dreptate. După 20 de ani, Maria Jula a câştigat o bătălie cu statul, însă continuă lupta pentru a obţine şi drepturile băneşti retroactive integral, după ce instanţa a decis că soţul ei, Ioan Jula, trebuia să primească de ani buni certificatul de revoluţionar. După zeci de procese şi şapte zile de greva foamei la începutul acestui an, Maria Jula a primit certificatul de revoluţionar în numele soţului decedat în 2008 în urma complicaţiilor apărute la rănile provocate prin împuşcare. În data de 25 martie, femeia a primit certificatul de luptător rănit în numele soţului, însă nu şi sumele care I se cuveneau. „Eu întotdeauna mi-am achitat obligaţiile faţă de stat, iar acum, când statul trebuie să îşi achite obligaţiile faţă de mine, acest lucru nu se întâmplă“, spune femeia.

Dreptate cu raţia

La începutul lunii aprilie, Maria Jula a primit contravaloarea indemnizaţiilor lunare ce li se cuvin revoluţionarilor doar pentru 2 ani şi 8 luni în loc de aproape 20. „Nu înţeleg de ce, dacă instanţa îmi dă dreptate, cei de la această instituţie nu vor să aplice legea. Nu am primit nici 10 % din ceea ce mi se cuvenea. Oricum, aceşti bani, circa 400 de milioane de lei vechi primiţi, nu îmi pot aduce soţul înapoi, însă trebuie să mi se facă dreptate“, spune feeia revoltată. Ea îşi aduce aminte cu amărăciune de clipele grele prin care a trecut în ultimele două decenii. „Pentru a-mi îngriji soţul a cărui stare de sănătate se agrava de la o zi la alta am fost nevoită să lucrez câte 16 ore pe zi. Chiar ş