Liga a II-a ar trebui să fie „izvorul" de talente al fotbalului românesc, „motorul" care să ducă înainte acest sport. În realitate, nu este decât un balast.
În ediţia următoare a Ligii a II‑a ar trebui să se alinieze la start 32 de echipe, câte 16 în fiecare serie. Zilele trecute, când s-au închis listele de înscriere pentru noua competiţie, majoritatea dosarelor erau „trase de păr" şi multe dintre ele au fost acceptate doar sub rezerva promisiunilor că până la startul sezonului lucrurile se vor îndrepta. Foarte puţine cluburi dintre cele 32 au avut un dosar clar, foarte puţine au dovedit seriozitate şi au lăsat impresia unei grupări care şi-a calculat bine paşii pentru întregul sezon. Majoritatea au mers pe principiul „să ne înscriem şi mai vedem". Asta şi cu complicitatea FR Fotbal, care, în mod normal, nu ar fi trebuit să accepte multe dintre grupările al căror nume se află pe grila de start a campionatului.
Dar să ne punem în situaţia FRF şi să ne întrebăm ce e de făcut. E clar, dacă ar fi ţinut cu dinţii ca toate criteriile de înscriere să fie respectate la sânge, FRF ar fi riscat să nu mai aibă fotbal la nivel de eşaloane inferioare. Ce 32 de echipe, nici 10 nu ar fi îndeplinit toate cerinţele! Şi atunci, era aceasta o soluţie?
Da, poate fi o soluţie, cu condiţia ca FRF să le dea cluburilor o perioadă de graţie de un an, să spunem, pentru a-şi rezolva situaţia, iar apoi să nu se abată nici măcar cu o virgulă de la dosarul de licenţiere. Chiar cu riscul de care am vorbit mai sus, acela de a nu avea decât o singură serie de 10 echipe. Cluburile trebuie să ştie că nu merge „şi aşa", iar dacă nu ai bani pentru un întreg sezon, stadion onorabil, jucători cu contracte clare, atunci nu poţi să joci în primele ligi. Te faci amator şi joci în Liga a IV-a, nu îi încurci pe cei care vor să joace fotbal adevărat pe bani adevăraţi. Situaţia actuală de la
