Ilie Năstase: Ne tot agăţăm de o frunză. Dacă era alt logo, tot scandal ieşea.
Crin Antonescu: Nu avem ce căuta la guvernare cu PDL
Cristian Preda: Emil Boc este arogant, iar Opoziţia este iresponsabilă
Boc: Reparăm acum ce au stricat alţii în 20 de ani de guvernare
PSD: Delegaţia FMI a solicitat o întâlnire cu PSD. Ponta le-a răspuns că e tardiv
Lui Băsescu nu-i place frunza Elenei Udrea
Acestea au fost titlurile din ultimele 24 de ore pe care le-am găsit front page cam pe toate ziarele, edițiile on line tv după câteva zile de turism în țara cu frunza verde și râuri albastre. Nimic mai mult despre logo.
Uitându-mă la atâtea titluri cu nu-uri, mi-am amintit de o discuție lejeră, ca la malul mării (plină de alge și larve scărboase), cu un pescar care pregătea calcanul și mămăliga răscoaptă. După ce am vorbit despre dulceața peștilor, omul a dus vorba spre politică. De neevitat, mi-am spus. Auziți, că nu mă pot abține, e cineva bun în țara asta? Doamne, ce întrebare. Adică cum?, am tras eu de timp. Adică așa, zice el, un om sau mai mulți care să fie buni, adică patrioți. L-am întrebat dacă pot să mai învârt eu la mămăligă și el să vadă de pește să nu se frigă prea tare. Nu vă faceți griji, iese numai bun. Am tăcut făcându-mi de lucru la mămăligă. Așa, zice omul, e bun vreunul? Să fie unu’ patriot, să îi placă țara, să lucreze cu drag pentru noi și să vedem că ne conduce unde trebuie ca să ne fie ceva mai bine. Mi se părea aproape ireal ce spunea.
Cuvântul patriot avea o forță când îl pronunța care mă făcea să nu am nici o grabă la răspuns. Nu eram la televizor, nu era nici un reportofon în fața mea, puteam să răspund sincer, cu primul gând care îmi trecea prin minte. Păi, sunt. Care? Nu-i știți, zic eu. Da’ unde’s? În pesteră, de nu-i știu? Într-un fel de peșteră, zic. Omul ia calcanul și îl așează în oală. Toarnă niște apă