Termenul "sandrama" desemneaza o constructie improvizata din te miri ce, rudimentara, subreda, gata sa se naruie - e imaginea statului roman dupa imprumuturile de la FMI si contramasurile Executivului a carui capitanie si-a asumat-o fara mofturi constitutionale presedintele.
Fireste ca toti vor da seama pentru nepricepere, pentru managementul dubios al tarii si nerespectarea angajamentelor fata de alegatori.
Tema prinde la saraceni si genereaza rating, insa etiologia, interactiunile intre cauze si efecte, vinovatia sunt decelate partizan, adesea neprofesionist, de aceea un asemenea subiect trebuie tratat diacronic, sine ira et studio.
Perceptia asupra subrezeniei statale nu e noua - s-a nascut in 1990, cand, sfidand orice regula democratica, FSN a pus stapanire pe statul roman: salariatii din institutii, fabrici si uzine, fostii birocrati PCR s-au trezit peste noapte fesenisti, responsabili nu in fata legii, ci a partidului iliesc.
Acesta e pacatul originar din mantaua comunista a caruia s-au nasit partidele-gasti de azi si sistemul clientelar, primatul legii fiind definitiv ingropat in cloaca politica.
Consulting-ul, inclusiv cel doctrinar, a venit ca bonus din partea eminentelor securistice ale SRI si ale fostei "academii" Stefan-Gheorghiiste, si azi calare pe catedre si medii informative, de nu, la "butoane".
Campania furibunda a oficinelor feseniste a fortat adoptarea unei constitutii dupa chipul si asemanarea noului partid-stat, iar forma de guvernamant a fost legitimata in necunostinta de cauza, prin prostirea electoratului cu ingroziri proletariste zgandaritoare de psihoze vechi: regele e batran si senil(!), readuce burghezo-mosierimea, adica pe exploatatori, sa subjuge bietul popor roman ca apoi sa inchine tara capitalului strain.
Intre timp, urmasii fostului regim au vandut o