Dacă internetul ar fi o şosea, reţeaua de transfer de date Akamai ar fi echivalentul benzii de mare viteză. Acum îşi doreşte să devină şi patrula de autostradă.
Într-o cameră de control din Cambridge, Massachusetts, plină de ecrane pentru monitorizarea semnalelor de internet, Thomas Leighton urmăreşte linii colorate arcuindu-se în jurul globului. Una se întinde din Milano până undeva în Turcia. Alta de la Riyadh către un oraş din Noua Zeelandă. Fiecare reprezintă o tentativă de a face o breşă în sistemele de protecţie ale unuia dintre cele 65.000 de servere pe care firma sa, Akamai Technologies, le-a implementat în centrele de date din întreaga lume.
Leighton, în vârstă de 53 de ani, inginer-şef la Akamai, descrie cum se aprinde ecranul când boţii - o colonie de computere inofensive viciate cu un software-pirat - lansează un atac în masă din China către o ţintă din SUA. Reţeaua de linii de internet întretăiate deasupra Atlanticului seamănă cu un atac balistic intercontinental. „Sperăm doar ca, din confuzie, clienţii noştri guvernamentali să nu apese pe vreun buton greşit", glumeşte el, sec. Când Leighton şi colegul său de la MIT au înfiinţat Akamai în 1998, ei au pus bazele unei reţele de servere ultrarapide dispersate pe internet care astăzi accelerează transportul conţinutului informativ al celor mai populare site-uri din lume.
Anul trecut, aceste scurtături cibernetice au adus firmei Akamai un câştig de 145 de milioane de dolari la un profit de 860 de milioane de dolari. Totuşi, cum costul furturilor de identitate a crescut la 54 de miliarde de dolari pe an în SUA, Akamai ţinteşte către o altă sursă de profit: folosirea poziţiei sale de ,,sifonator de biţi" între companiile web şi publicul lor ca pe un amortizor împotriva infracţiunilor cibernetice. „Dacă vrei să fii protejat de atacuri cibernetice, lasă-ne pe noi să o f
