Duminica trecută s-au împlinit cincizeci de ani de când, în ediţia sa din 4 iunie 1956, The New York Times publica fragmente ale raportului secret prin care Hruşciov acuza cultul personalităţii şi crimele lui Stalin. În aceeaşi săptămână, la Londra, The Observer tipărea documentul in extenso. Sursa ce a pus la dispoziţia presei faimosul document s-a aflat în conducerea de vârf a Partidului Comunist Polonez.

Reacţiile comuniştilor occidentali faţă de rechizitoriul întocmit de Hruşciov lui Stalin, aveau să-i ofere lui Jean-François Revel un extrordinar prilej de evaluare a stadiului în care se aflau nu doar câteva partide comuniste ale lumii libere, dar şi mulţi oameni pretins liberi. Una din comparaţiile pe care autorul Tentaţiei totalitare le face cu amuzament este cea între Partidul Comunist Francez şi Partidului Comunist Italian.

Palmiro Togliatti, pe ale cărui mâini Revel crede că vede mai mult sânge decât pe cele ale lui Maurice Thorez, are inteligenţa de a nu se adăuga corului ce declară drept un fals documentul prezentat de The New York Times şi The Observer. Mai mult, nu foloseşte paginile ziarului de partid, L’Unità, pentru a da un interviu, ci optează pentru un ziar necomunist ca Nuovi Argomenti, numărul pe mai-iunie 1956.

Partidul Comunist Francez neagă pe de-o parte autenticitatea raportului Hruşciov, iar pe de altă parte organizează cel de-al XIV-lea congres în timpul căruia, printr-o moţiune, condamnă cultul personalităţii. ”Dar”, notează Revel, “dacă cineva ar fi întreabat cine a profitat de acest cult, nimeni nu ar fi avut curajul să-i numească pe Maurice Thorez şi pe a sa autoritară şi vociferantă Jeannette Vermeersch”. Ilustrație & Copyright © 2010 – DION

Revel constată că diferenţa de stil în administrarea crizelor va continua după dispariţia lui Togliatti şi Thorez. În vreme ce urmaşul celui dintâi, En