Fara a ma erija in specialist in domeniu, incerc sa abordez o tema noua si anume situatia agriculturii romanesti. Si in acest domeniu paradoxurile sunt prezente la tot pasul.
In 20 de ani s-a reusit ca si agricultura romanesca sa fie pusa pe butuci. Voit sau nu, am asistat neputinciosi la lichidarea unitatilor agricole cooperatiste si de stat, a serelor si chiar a centrelor si institutelor de cercetare, terenurile fiind preluate de asa-zisii baieti descurcareti si iuti de mana. Terenurile astfel dobandite au ajuns in mainile vestitilor dezvoltatori imobiliari, mass-media romaneasca prezentand multe astfel de situatii.
Faramitand proprietatea, prin Legea fondului funciar in functie de interesele momentului, s-a ajuns la un paradox incredibil. Terenurile agricole din Romania sunt foarte fragmentate, astfel ca nu se poate vorbi de performanta in agricultura cu doua-trei hectare de teren, precizeaza intr-o declaratie directorul general al APIA.
Potentialul Romaniei a fost evaluat ca poate hrani peste 80 de milioane de oameni, iar noi am ajuns sa importam peste 70% din hrana zilnica.
Din granarul Europei in perioada interbelica am ajuns codasi si la acest capitol in UE. In acelasi timp, marile uzine constructoare de masini agricole in loc sa fie sustinute de catre stat au fost si ele lichidate, aceeasi soarta au avut-o si fabricile de procesare a produselor agricole. Astfel, in Romania s-a ajuns la o lipsa de eficienta in cultivarea pamantului.
Singurul lucru pe care l-am reusit a fost sa distrugem atat industria, cat si agricultura. Si in acest domeniu evaziunea fiscala depaseste suma record de peste 5 miliarde de euro, conform precizarilor facute de ministerul de resort si de catre premier in ultima perioada.
Poate redresarea tarii va veni tocmai din partea acestui sector, dar numai in cazul in care
