Efectele secundare ale medicamentelor sunt din ce în ce mai frecvent întâlnite, fenomen preocupant în întreaga lume, dar care în România se manifestă cu mai multă intensitate. Cauzele pentru care ţara noastră deţine (şi) în acest domeniu un trist record sunt multiple. În primul rând, consumul de medicamente per capita este mai ridicat la noi, îndeosebi ca urmare a disparităţii repartiţiei fondurilor, care se scurg spre sectorul curativ, în timp ce prevenţia este flagrant neglijată. Ca urmare, avem un mare număr de îmbolnăviri. Actul medical se finalizează şi se rezumă, de regulă, la prescrierea unei reţete, neglijându-se celelalte laturi ale planului terapeutic. Nu în ultimul rând ca importanţă, semnalăm presiunea excesivă şi pe toate căile exercitată de casele de medicamente, care urmăresc obţinerea de profituri cât mai mari. (...)

Reuniunile medicale sunt sponsorizate de firmele de medicamente interesate de promovarea (prescrierea, respectiv vânzarea) unui anume medicament. În facultăţile noastre, farmacologia şi terapeutica, în general, au repartizate prea puţine ore, iar după obţinerea diplomei, medicii acordă insuficientă atenţie tratatelor de bază şi, îndeosebi, aprofundării cunoştinţelor de farmacologie. Bibliotecile medicale sunt puţin frecventate, deoarece, între altele, nu acordă „puncte“ aşa cum fac reuniunile cu cara Publicitate cter ştiinţific, în care firmele plătesc anumiţi conferenţiari cu diferite grade didactice, care, în fapt, le fac reclamă. În medicină, capitalismul, cu goana după profit, are şi laturi, să le spunem adverse, ca să rămânem în consonanţă de limbaj. Multiplicarea facultăţilor de medicină, cu – trebuie să o recunoaştem – pregătirea în declin calitativ a medicilor, este un factor contributor important. În sprijinul acestei afirmaţii vine lipsa selecţiei la admiterea în facultate, numărul candidaţilor fiind la paritate