Reluăm astăzi, după doi ani, un serial celebru al revistei noastre, intitulat Ascensiunea lui Traian Băsescu. În septembrie 2008, Marius Oprea încheia (provizoriu) prezentarea în foileton a biografiei lui Traian Băsescu cu momentul Revoluţiei din 1989. Acum, în 2010, istoricul Marius Oprea oferă revistei noastre mai multe episoade despre cariera postdecembristă a actualului preşedinte. Pe parcursul săptămînilor următoare, autorul va trata separat o chestiune pe care a intitulat-o: „Umbrele trecutului. Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea“. (Observator cultural) Traian Băsescu pornea la drum în zilele Revoluţiei şi apoi, prin hăţişul tranziţiei, cu cîteva avantaje. În primul rînd, spre deosebire de mulţi alţi membri ai guvernului Dăscălescu, din care făcuse parte, el şi-a păstrat funcţia spre care fu-sese propulsat cu numai două luni înainte de prăbuşirea regimului comunist şi pe care o obţinuse cu aprobarea Elenei Ceauşescu, aşa cum el însuşi a declarat într-un interviu, în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale. Dar „cabinetul 2“ îşi luase zborul de pe Comitetul Central, spre moarte. Lumea era în schimbare. În vîltoarea acestor schimbări, Traian Băsescu a navigat la început timid, ca în ape necunoscute. Apoi, din ce în ce mai decis, a simţit, ca un marinar încercat, de unde bate vîntul şi într-acolo şi-a îndreptat corabia – spre apele calme şi calde ale puterii, pe care o încercase pentru prima oară cu ani în urmă, cînd privea în largul mării de pe puntea înaltă a „Biruinţei“ şi a cărei îmbrăţişare o dorea din nou, mai presus de orice. Complexul Revoluţiei Cum chiar Traian Băsescu afirma, revoluţia din decembrie 1989 l-a prins, cum se putea altfel, la datorie. Pe 6 septembrie 2006, intervenind telefonic, după un obicei propriu în anii primului său mandat, în direct, într-o dezbatere televizată („Ştirea zilei“, de la Antena 3), dec