Marius Oprea, reiei în Observator cultural, la doi ani distanţă, un serial de succes. De ce ne-ai propus această continuare? Pur şi simplu, continui ceea ce am început – şi anume o carte despre un om care a avut şi are o mare înrîurire asupra istoriei noastre recente, Traian Băsescu. Nu am pretenţia de a fi autorul unei monografii exhaustive, ci de a scrie o carte despre un personaj fascinant. Cu o mentalitate, cultură generală şi trăsături comportamentale mai degrabă apropiate de ale unui miliţian pensionar ajuns administrator de scară, dar cu o voinţă şi perseverenţă admirabile, Traian Băsescu, un fost căpitan de cursă lungă, a ajuns preşedinte de ţară. Încerc să explic şi să fac înţeles contextul acestei ascensiuni fulminante, realmente un „succes story“, şi să pricep, alături de cititori, ce se ascunde în spatele „fotografiei“ prezidenţiale. Fragmentele intitulate Ascensiunea lui Traian Băsescu urmau să ajungă o carte. De ce n-ai mai publicat volumul? Va fi vreodată publicat? Fără îndoială că îl voi publica, dar nu pot prognoza cît îmi va lua scrierea lui, pentru că lucrez la carte intermitent, între două investigaţii pe care le fac în căutarea celor ucişi ilegal de Securitate. Băsescu mi-a dat de lucru, condamnînd comunismul. Dincolo de o declaraţie politică, eu vreau să văd această condamnare pusă în practică. Cred însă că într-un an, un an jumătate maximum, cartea va fi gata. Nu e uşor, documentarea este dificilă, presa şi sursele pentru primii ani de după 1989 sînt dificil de găsit altundeva decît în biblioteci. Am fost acuzat că nu scriu cartea pentru a-mi păstra funcţia de preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Ei, acum vreau să fac dovada că am lucrat permanent la ea. Să scrii o carte nu e la fel de simplu cu a deschide o fereastră, deşi într-un mod simbolic este acelaşi lucru. În rest, atitudinea mea critică faţă de preş