Pe la începutul anilor '90 ai secolului trecut nu exista internet, de nu aveai cum să agăţi femei pe diverse site-uri, stând pe chat. Exista însă ceva asemănător şi rudimentar, firul. Mai multe doamne şi domni sunau la un număr nealocat. Între două ţârâituri, puteai să spui rapid, ca în actualele reclame la medicamente, numele, vârsta şi numărul de telefon. Se mai dădeau şi ţepe vesele, de genul să livrezi pe fir numărul unei babe surde sau al unui coleg sau profesor pe care nu-l puteai suferi.

Maniacul

Aveam un coleg de liceu, pe Alex, care dezvoltase o obsesie cu "firul". Stătea cu părinţii, dar avea o derivaţie de telefon şi în camera lui. Cum avea ceva timp liber, suna la numărul nealocat şi repeta ca un papagal cu debit mare cine e şi cum poate fi contactat. Când o voce feminină îi spunea "te sun" sau îi lăsa numărul, i se citea o imensă satisfacţie pe mutră şi punea receptorul în furcă. Până să descopere şmecheria asta se putea sta de vorbă cu el, îl mai vizitam. După ce descoperise metoda asta de agăţat, pur şi simplu îşi ignora musafirii. Pierdea nopţi în şir chinuind telefonul şi de asta la şcoală părea complet năuc. Se lăuda însă că a avut treburi sexuale cu peste treizeci de domnişoare pescuite aşa. Noi, restul colegilor băieţi (am făcut un liceu umanist, unde exemplarele masculine erau destul de rare) ne puneam serioase semne de întrebare asupra performanţelor sale şi preferam să ne curtăm live numeroasele fete din "parohie", dintre care cele de la internat, mai ales, dădeau dovadă de generozitate sexuală, dacă le scoteai în oraş şi le duceai în "cluburile de fiţe" ale epocii, în fapt un fel de discoteci sărăcăcioase în care luxul maxim era să-ţi cumperi whisky contrafăcut amestecat cu cola şi să fumezi din pachetul de "kent castelat", păstrat special pentru epatat fete.

Cearta

Scandalul a pornit de la un meci d