În 1991, când Institutul de Astronomie al Academiei scotea la mezat un post de astronom asistent, Ovidiu Văduvescu credea că l-a apucat pe Dumnezeu de-un picior. Făcuse facultatea de matematică cu acest vis în cap. Realitatea l-a adus cu picioarele pe pământ: "Vreme de 6 ani am fost astronom in Romania unde am terminat un doctorat in astronomie insa din pacate salariul meu "academic" nu a depasit niciodata echivalentul a 50 de euro pe lună. Sătul să mai stau în chirie în gazdă, de viaţa din ce în ce mai scumpă, de lipsa totală de investiţii pentru ştiinţă-(n.r. Academia Română operează cu două telescoape minuscule vechi de peste 50 de ani), în 1997 am emigrat in Canada cu numai vreo 2000 de dolari in buzunar însă cu o educatie solida in cap si un vis pentru o viata mai buna". Piaţa joburilor de astronom fiind una extrem de restrânsă, în primii trei ani doctorul în astronomie Ovidiu Văduvescu şi-a câştigat pâinea lucrând ca programator la două firme IT. Dar nu s-a lăsat: "Cu gandul inca la stele, in 2000 am decis sa incep al doilea doctorat in astrofizica la Universitatea York din Toronto, pe care l-am terminat dupa 5 ani in care am fost bucuros sa observ la doua din marile observatoare ale lumii (in Mexic si Hawaii) si sa predau astronomie la plata cu ora ca profesor la un colegiu din Toronto".

În 2006, a plecat cu o bursă de studii postdoctorale la o universitate din Africa de Sud, urmat de un contract în Chile, având şansa să studieze bolta cerească la celebrele observatoare americane (Tololo, Campanas), europene (ESO La Silla, Paranal) si internationale (Gemini, ALMA). În paralel a primit a doua bursă postdoctorală şi postul de profesor la o universitate intr-un oras prafuit din desertul Atacama. După ce a făcut observaţii la 20 de telescoape ale lumii, amplasate pe patru continente şi două insule, din 2008 Ovidiu Văduvescu e singurul astronom român rezi