În 1990, în România au trimis "ajutoare" nu doar francezii, austriecii ori belgienii, ci şi fraţii de peste Prut. În timpul "Revoluţiei", mulţi basarabeni s-au mobilizat chiar pentru înfiinţarea unor detaşamente de voluntari, care să lupte împotriva regimului comunist. Greu au fost convinşi de autorităţi să rămână acasă. În centrul Chişinăului, Frontul Popular, organizaţie politică patriotică, cerea intervenţia împotriva "forţelor fidele lui Ceauşescu". La rându-i, conducerea Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti dezbătea zilnic situaţia din România. O comisie guvernamentală specială se ocupa de cazul ajutoarelor, astfel încât plecau zilnic spre Bucureşti şi Iaşi transporturi de mărfuri, alimente şi medicamente. În doar o săptămână de la declanşarea "Revoluţiei", potrivit datelor furnizate de fostul preşedinte moldovean Mircea Snegur, în volumul memorialistic "Labirintul destinului", au fost expediate 123 de vagoane, zeci de camioane, 5 avioane cu peste 2.500 tone de încărcături. De asemenea, într-un cont special instituţiile, primăriile locale, întreprinderile, gospodăriile agricole şi particularii depuseseră 2,6 milioane de ruble, tot pentru români.

Printre moldovenii care au trecut graniţa de Vest în 1990 s-a aflat şi regizorul Victor Bucătaru. În România avea rude pe care le mai văzuse doar o dată, în urmă cu doi ani. A cunoscut aşadar ţara spre sfârşitul regimului comunist şi în zorii "democraţiei originale".

Prima oară, în 1988, a regăsit rude de-ale sale, la Bucureşti, şi de-ale soţiei, la Iaşi. "Trenul a ajuns la Iaşi dimineaţa, pe la vreo 3:00-4:00. Am stat un pic la masă şi după ne-am culcat. Şi deodată m-am trezit, de la dangătul de clopote. Dar poţi să îţi închipui dangătul de la zeci de biserici, eu care în viaţa mea nu auzisem clopote de biserică, pentru că la noi era complet interzis! Am ieşit afară şi primul lucru pe