Pare banc, dar e real: Jean-Claude Van Damme a refuzat rolul din "The Expendables" pe motiv ca n-are destula substanta. Pana cand JCVD va primi rolul de Oscar pe care il asteapta, ne multumim sa-i urmarim fostii colegi din filmele de actiune intr-o pelicula gandita ca un best of, dar care e din pacate involuntar comica.
E ceva trist in "The Expendables" pentru ca ai senzatia ca intri in intimitatea interpretilor. E ca si cum ai avea acces la mintea lor si le-ai putea vedea fantasmele sau propria imagine de sine. Realitatea e altfel. Stallone are figura atat de intinsa de liftinguri incat de-abia mai poate zambi. (In schimb, are inca suflu pentru cascadorii).
Mickey Rourke (singurul dintre toti care ar fi meritat Oscarul, nu Stallone pentru "Rocky" in 1976) e un fel de avatar decazut al personajului din "Luptatorul"/"The Wrestler". Nici scenariul nu-l ajuta. Spre deosebire de ceilalti, eroul lui a pus mercenariatul in cui, dar e inca atat de afectat de oamenii pe care i-a ucis incat nu se mai poate lega de nicio femeie - de aceea le schimba in viteza, arzandu-le o palma peste fund (!).
Bruce Willis apare putin, suficient sa-ti spui ca seamana tot mai mult cu Homer Simpson. Arnold Schwarzenegger abia se arata, nu atat sa articuleze un "Hasta la vista, baby" cat sa provoace o gluma legata de viitorul presedinte al SUA. Eric Roberts e pe post de aristocrat diabolic, exploatand cu replici stereotipe dar cu gesturi largi, ca rupte din "Evita", o insula din America de Sud si pe generalul ei. (Cand generalul si fiica sa, febletea personajului lui Stallone, vorbesc in spaniola, rastit si patetic, filmul se transforma instantaneu intr-o delicioasa telenovela. Unde mai pui ca in filmul asta toata lumea picteaza!).
Dolph Lundgren e - si prin amabilitatea scenaristului, si prin propriile puteri -, un fel de Frankenstein pe cocaina, caruia ii