În timp ce în Anglia se dezbate problema românilor care par să invadeze insula, un britanic a făcut drumul opus. Jonathan David are 34 de ani şi s-a născut în Cardiff, capitala Ţării Galilor.
Din şcoală s-a pregătit să fie inginer şi, timp de 10 ani, a lucrat în companii mari, care plăteau consistent. Într-o zi, a decis că s-a săturat de stilul ăsta de viaţă, şi-a dat demisia şi a început să înveţe sociologie şi să călătorească prin lume.
„Ce caută tipul ăsta aici?!"
Sâmbătă seară, centrul istoric din Bucureşti e plin de turişti şi tineri care se îngrămădesc la terase. Fiecare terasă toarnă câte-o melodie peste zumzetul clienţilor, astfel că trecătorii se trezesc într-un vacarm de voci şi duduieli.
La intersecţia dintre Lipscani şi Smârdan, lumea ridică privirea contrariată: lângă gardul Băncii Naţionale, un tip în cămaşă şi pantaloni de in, cu şlapi în picioare, cântă „Stand by Me". În jurul lui se strâng oameni, iar husa chitarei e plină cu hârtii de 1 şi 5 lei. Lumea se miră nu doar de cât de bine cântă, ci de engleza perfectă, cu accent britanic în care interpretează melodia. „Ce caută tipul ăsta aici?!", se întreabă un tânăr.
„Vama Veche a fost diferită de tot ceea ce am văzut vreodată"
A doua zi, fumând o narghilea la o terasă din Valea Regilor, cântăreţul ciudat îmi povesteşte cum a ajuns aici. În România a venit pentru prima dată acum patru ani la Vama Veche. „A fost diferită de tot ceea ce am văzut vreodată. Mult mai liberă. A fost grozav să nu facem nimic. Să stăm, să citim, să bem, să jucăm şah, asta e tot ceea ce făceam."
I-a plăcut aşa de mult, că a revenit în fiecare an de atunci. Anul trecut a cunoscut aici o fată şi, ca să se întâlnească cu ea, a ajuns să facă naveta Marea Britanie-România. Apoi, acum patru luni, s-a mutat de tot aici.
Cum a renunţat o tânără la o funcţie de director la Fondul Pro