Steaua a fost singura echipă care a prezentat la startul noului campionat o faţă total schimbată. Remanierea profundă a lotului şi a echipei tehnice, numeroasele achiziţii şi numele jucătorilor aduşi la echipă, lista disponibilizaţilor au urmat o strategie migălos pusă la cale, o strategie marca Victor Piţurcă. Dar marea foială de la Steaua nu ar fi însemnat mare lucru, nu ar fi însemnat mai nimic dacă exprimarea echipei şi atitudinea trupeţilor în joc nu ar fi purtat aceeaşi marcă Victor Piţurcă.

Reuşita în acest sens a fost convingătoare şi a generat o totală schimbare de atitudine a suporterilor stelişti. Tribunele extraordinare de la meciul cu Universitatea Craiova şi atitudinea în sfârşit normală a suporterilor faţă de echipă au parafat apăsat şi convingător pacea din Ghencea. Starea de bine de la Steaua n-a avut însă viaţă lungă. Din păcate, foarte puţini dintre cei care începeau să spere că Steaua va redeveni o echipă de iubit ştiau că pacea din Ghencea a premers unei alte înţelegeri încă neparafate. Foarte puţini ştiau că Victor Piţurcă şi Gigi Becali nu semnaseră încă un contract ferm.

Contract care în cele din urmă nici nu a mai fost semnat, deoarece patronul echipei a decis să nu mai fie de acord cu anumite clauze pe care iniţial le acceptase, clauze impuse de Victor Piţurcă. Clauze care nu vizau de fapt câştig material pentru Piţurcă, aşa cum pretinde Becali, clauze care nu aveau decât rostul de a asigura liniştea lucrului la echipă. Altfel spus, era cât pe-aci ca Stelei să-i fie bine. Dar Gigi Becali, în vasta lui dezorientare, a decis să-şi dea de bunăvoie cu tesla-n bărbăţie şi astfel Steaua a rămas din nou doar o biată imagine tristă a patronului său. Am ştiut din start că Victor Piţurcă a acceptat să înceapă treaba la Steaua doar în baza unei înţelegeri verbale.

Ştiam că Gigi Becali întârzie semnarea acordului cu V