Este o terasă în Bucureşti foarte aproape de Facultatea de Arte, dacă nu chiar a acesteia. Acolo îmi petrec multe seri de vară. Am întîlnit cîţiva oameni, dar mai mult mă bucur că pe unii i-am revăzut. Recent, mai precis, am avut ocazia de a împărţi masa cu un viitor fals moralist. Oltean pragmatic de fel, foarte slab la băutură (ca şi mine şi majoritatea celor veniţi din fierbinta cîmpie).
Individul roşcovan rîgîia cam la fiecare 300 de mililitri băuţi de bere, era firesc să intrăm într-un conflict. Ba că-i esenţial să urmezi şi, implicit, să termini o facultate – el, ba că experienţa socială poate înlocui formarea instituţională – eu!
Discuţia pe această temă, îmbibată în clişee ruşinoase, a luat sfîrşit la intervenţia unui alt amic. “Hai să vă spun ceva despre creier. Mama s-a transformat acum cîţiva ani într-o maimuţă. Creierul ei era mort. Mi s-au înmuiat genunchii cînd am auzit onomatopeele pe care le scotea. Tata a murit la scurt timp după aceea… Sigur, mama şi-a mai revenit în ultima vreme, cît de cît. Creierul ei se regenerează, se ajută pe sine însuşi.”
Este o terasă în Bucureşti foarte aproape de Facultatea de Arte, dacă nu chiar a acesteia. Acolo îmi petrec multe seri de vară. Am întîlnit cîţiva oameni, dar mai mult mă bucur că pe unii i-am revăzut. Recent, mai precis, am avut ocazia de a împărţi masa cu un viitor fals moralist. Oltean pragmatic de fel, foarte slab la băutură (ca şi mine şi majoritatea celor veniţi din fierbinta cîmpie).
Individul roşcovan rîgîia cam la fiecare 300 de mililitri băuţi de bere, era firesc să intrăm într-un conflict. Ba că-i esenţial să urmezi şi, implicit, să termini o facultate – el, ba că experienţa socială poate înlocui formarea instituţională – eu!
Discuţia pe această temă, îmbibată în clişee ruşinoase, a luat sfîrşit la intervenţia unui alt amic. “Hai să vă spun ceva despre creier. Mama s-